COMUNICAREA DIDACTICĂ
Prof. înv.primar Andrei Nicoleta-Alina
Școala Gimnazială Nr. 1 Adunații-Copăceni
Loc. Adunații-Copăceni
Județul Giurgiu
”Scrie pentru a fi înțeles, vorbește pentru a fi ascultat, citește pentru a crește.”
Lawrence Clark Powel
Unicitatea ființei umane este relevată în relațiile conștiente și intenționate stabilite cu ceilalți, dezvoltand astfel un sistem propriu de comunicare.
Etimologia cuvântului comunicare provine din latinescul ,,comunis ‘’= stăpânit în comun, a face ca un lucru să fie comun. Comunicarea are un caracter interpersonal.
Comunicarea constituie o modalitate prin care oamenii exteriorizează întreg universul interior.Aceasta evidențiază diversitatea și unicitatea ființei umane Comunicarea reprezintă procesul prin care omul interacționează și stabilește relații cu cei din jur.
Conceptul de comunicare este unul vast datorită multitudinilor de definiții și a punctelor distincte de vedere asupra acesteia.Conform Encyclopaediei Universalis termenul de comunicare prezintă două accepțiuni: sensul fizic și sensul informațional.
Sensul fizic sau material se referă la posibilitatea de trecere între două puncte – căi de comunicație.
Sensul informațional presupune transmiterea de mesaje și de semnificații.
Definind comunicarea într-o manieră mai simplistă, acesta reprezintă-un schimb de informații între două persoane – comunicare mediatică.
Pentru înîelegerea complexității procesului comunicării au fost propuse mai multe modele.
Dintre acestea două modele s-au distins:
- modelul linear situat pe linia analitică, mecanicistă și tehnicistă;
- modelul interactionist – caracterizarea, privilegierea relațiilor dintre elemente.
Modelul linear a avut ca sursă modelul propus de Claude Shannon (inginer la Compania Bell Telephone) și colaboratorul său W. Weaver în cartea “The mathematical theory of communication” prin care ofera o teorie mecanicistă a comunicării.
Elementele comunicării:
- sursa de informarare
- transmitator
- canal
- receptor
- destinatie.
În anul 2002, psihologul francez Jean Claude Abric definește comunicarea ca fiind:”ansamblul proceselor prin care se efectueză schimbul de informații și de semnificații între persoanele aflate într-o situație socială dată.”
Pentru analiza comunicării, Jean – Claude Abric fixează următoarele repere:
- ca fenomen de interacțiune ce implică o serie de raporturi între partenerii – situații de comunicare;
- este un act social;
- este un sistem ce utilizează canale multiple;
- este influențată de contextul social și cultural;
- are întotdeauna o finalitate;
- pentru a fi eficientă trebuie să funcționeze ca un sistem circular.
Comunicarea include multe situații din viața reală. Prin acțiuni, gesturi, mimică, prin vestimenație, prin tonul vocii, prin toate acestea omul comunică ceva esential despre el și mai ales despre personalitatea sa. Omul încearcă permanent să facă față cerințelor societății aflate în plină expansiune. Elementul esențial al vieții sociale îl reprezintă comunicarea, fiind un produs al acesteia.
Raportându-ne la complexitatea actului de comunicare și a diversității contextelor în care se desfășoară există următoarele tipuri de comunicare:
a)Comunicare intrapersonală d)Comunicare publică
b)Comunicare interpersonală e) Comunicare de masă.
c)Comunicare de grup
Comunicarea didactică – delimitări conceptuale:
- adresativă și stimulativă;
- presupune o foarte bună cunoaștere psihopedagogică a copilului;
- empatia – importanța pentru realizarea comunicării didactice;
- informațiile trebuie adaptate scopului, obiectivelor didactice și nivelului intelectual al copiilor;
- importanța este formularea întrebărilor și acceptarea răspunsurilor.
Reguli de eficientizare a comunicării didactice:
- folosirea materialelor didactice expresive;
- explicarea clară a temei;
- profesorul trebuie să aibă o vorbire expresiva, gestica corespunzătoare;
- vocabularul să fie pe înțelesul elevilor;
- elevii să fie antrenați în dialog de cîte ori este nevoie;
- atitudine pozitivă față de elevi;
- sa accepte greșeli fără să ridiculizeze;
- profesorul trebuie să fie inventiv, corect;
- să încurajeze, să recompenseze, să laude.